De cele mai multe ori anii, zilele, orele, secundele,prietenii,colegii, munca,scoala,copiii mei dragi, pasiunea, oboseala,  toate… sunt acolo unde trebuie sa fie, facand ceea ce trebuie sa faca, prinzandu-te intr-un cerc al vietii pentru care bucuroasa si recunoscatoare. De cele mai multe ori timpul curge, luand cu el tot ceea ce este amar , spaland singuratatea, uitand raul si iubind din nou. De cele mai multe ori fericirea zilnica se soarbe dintr-un gest mic. De cele mai multe ori pasiunea se extrage si din cele mai lucide imbratisari.
Uneori insa, durerea se contopeste cu amintirea, cu dorul. Se confunda cu o pereche de ochi caprui care radeau tacut, cu o pereche de buze care radeau zgomotos,Ea recidiveaza, tu revii obsesiv. Uneori timpul nu picura amnezie, picura doar uitare, iar uitarea se face selectiv,… Uneori chiar nu poti sa spui ca ti-ai inchis toata ranchiuna, resentimentele, dorul, cuvintele nespuse intr-o groapa pe care ai acoperit-o pentru totdeauna cu pamant. Rana supureaza. Uneori ti-ai da jumatate din tot ce a fost sublim ca sa… pentru ca… uneori nici tu nu stii de ce. Uneori ceea ce vrei tu sa anihilezi… nu vrea nici macar sa dispara… nu te lasa nici pe tine sa traiesti.  Uneori ti se pare ca e prea multa melodrama, prea mult patetism, prea multa telenovela, ca realitatea nu trebuie sa fie asa. Te scuturi de ele ca un pom in floare  ca nu-si doreste florile.Uneori insa as vrea sa ma intorc acolo ca sa pot sa sterg, sa sterg tot ce nu ma lasa acum sa uit. Uneori as vrea sa vina ploaia si sa spele tot ce a fost urat. Uneori tot ma intreb cine sau ce ar mai putea sa-mi fie salvarea. Uneori as vrea sa vina soarele sa lumineze tot ce a fost frumos. Uneori as vrea sa vina ceata sa nu mai imi aminteasca nimic. Uneori imi doresc ca ziua de maine si intamplarea sa mi te aduca in calea mea…

« »